(el texto en español es más abajo)
Teme, proiecte noi, prezentări și multe lecturi...noroc cu ceaiul de mentă care mă inspiră și cu gripa de toamnă care mă ține în casă, așa am apucat și eu să-mi mai scriu gândurile aici...
Prima mea experiență Erasmus a fost în liceu, în Valencia. Atunci m-am îndrăgostit de tot ceea ce îți oferă acest program. Mi-am făcut prieteni, am descoperit poezie printre zidurile cetății din Xativa, am cântat în Albufera și am avut parte de cea mai minunată familie. Nopțile în Valencia sunt unice, iar Erasmus m-a învățat să mă bucur și după apus...
Au trecut aproape doi ani de atunci, deși am mai participat la diferite programe desfășurate în Berlin și în Viena, nu am renunțat, tot ceea ce mi-am dorit a fost să repet experiența Erasmus.
Iata-mă, student Erasmus în Madrid. Am mai scris despre mine și despre sufletul meu captiv al acestei țări, dar nu am mai scris despre cum a început acest nou capitol din viață. Sunt atât de fericită și de liniștită, îmi era dor de zilele fiebrinți de octombrie, îmi era dor de o ,, tarta de queso” și de o ,,paella de mariscos”, mă regăsesc în fiecare loc și mă bucur de fiecare clipă.
Au fost trei săptămâni, dar simt că au trecut trei ani, am cunoscut atât de multe persoane noi... încât mi-e imposbil să le rețin numele, am vizitat atâtea locuri... încât mi-e teamă să nu uit istoria fiecăruia, am descoperit atât de multe sentimente... încât mi-e greu să descriu tot ceea ce trăiesc acum.
Săptâmâna unu: A trecut ca o zi de luni, a fost săptămâna în care m-am bucurat cel mai mult de existența unei aplicații precum ,,Google maps”, iar asta pentru că a vizita Madridul e plăcut și ușor, dar să găsești locații exacte, linia cea mai simplă și mai rapidă care să te ducă la ,, Festivitatea de deschidere” nu e atât simplu. După câteva sesiuni de bun-venit, după primele zile tot ce-mi doream era o limonadă rece, în noua mea grădină care miroase a iasomie. Astăzi mă amuz de aceeași aplicație, iar drumul pe care îl aleg e mult mai simplu, dar atunci m-a salvat de câteva ori...
Săptămâna doi:
Sfărșitul primei săptămâni a fost marcat de unul dintre primele evenimente Erasmus ,,Integration Weekend”. Am dansat mai mult ca niciodată, am alergat și m-am bucurat de fiecare moment. Mi-e aproape imposibil să descriu tot ceea ce ajungi să trăiești alături de niște oamnei pe care abia i-ai cunoscut, fiecare are o poveste de viață, dar toți, împreuna, avem același vis, acela de a trăi una dintre cele mai frumoase expeirențe din viața noastră. Așa a și fost. A trecut ca o clipă primul weekend erasmus, primele plimbări pe străzile mici și istorice din Toledo, un oraș bătrân, o poveste...A început facultatea. Abia așteptam ziua, mi-am dorit să descopăr sistemul lor universitar și nu m-a dezamăgit. Conferințe, evenimente culturale, mișcări studențești, în fiecare zi se petrece ceva nou și interesant. ,,Norocul” meu că am ore de la 9 la 20:30 aproape în fiecare zi, nu ratez nimic, dar asta, surprinzător, mă face fericită.
Săptămâna trei: Granada, da, Granada. Am mai scris despre cât de fericită mă face orașul cu soare, despre străzile ei pavate, ferestrele și portile cu detalii, iar Alhambra nu e cetate, e un zid de emoții. A fost printre cele mai frumoase călătorii, am văzut cel mai timid apus printre străzile înguste și mi-am lăsat sufletul cucerit de zâmbetul pe care l-am cunoscut după apus. Mereu îmi va fi dor de Granada, de străzile ei luminate romantic, de peisajul de la fereastra, de tot.
Acum, tarta mea cu mere, un clafoutis veritabil, probabil s-a copt, o pot scoate din cuptor, dumincă frumoasă tuturor!
ESPAÑOL:
Deberes, nuevos proyectos, presentaciónes y muchas lecturas ... que suerte tengo con el té de menta que me inspira y con la gripe de otoño que me mantiene en la casa, así puedo comenzar otra vez a escribir mis pensamientos aquí…
Mi primera experiencia Erasmus fue en el bachillerato, en Valencia. Entonces me enamoré de todo lo que ofrece este programa. Nuevos amigos, la poesía oculta entre las paredes de Xativa, las canciones en Albufera y una maravillosa nueva familia. Las noches en Valencia, son unicas y Erasmus me ha enseñado disfrutar de lo que viene despues del atardecer.Han pasado casi dos años desde entonces y, aunque he participado en varios programas en Berlín y Viena, no me he rendido, lo único que quería era repetir la experiencia Erasmus.
Aquí estoy, Estudiante Erasmus en Madrid. He escrito muchas veces sobre mi y sobre mi alma captiva en este país, pero no he escrito sobre como comenzo el nuevo capítulo de mi vida. Estoy tan feliz y tranquila, echaba de menos los días de octubre, la tarta de queso y la paella de mariscos, me encuentro en todos los lugares y disfruto de cada momento.
Han pasado tres semanas, siento que han pasado tres años, he conocido a mucha gente nueva ... no puedo recordar todos los nombres, he visitado tantos lugares ... me temo no olvidar la historia de cada uno, he descubierto tantos sentimientos ... es difícil describir todo lo que estoy viviendo ahora.
Primera semana: ha pasado como un lunes, fue la semana en la que disfruté mucho de la existencia de una aplicación como Google Maps, y eso porque es agradable y fácil visitar Madrid, pero para encontrar ubicaciones, la línea más simple y rápida que te lleva a la "Welcome Session" no es tan simple. Después de unas pocas sesiones de bienvenida, después de los primeros días, todo lo que quería era una limonada fría en mi nuevo jardín que olía a jazmín. Hoy me divierto con la misma aplicación, y el camino que elijo yo es mucho más simple, pero entonces, en algunas veces las mapas de google me salvaron ...
Segunda semana:
El final de la primera semana estuvo marcado por uno de los primeros eventos Erasmus "Fin de semana de integración". Bailé más que nunca, corrí y disfruté en cada momento. Es casi imposible describir todo lo que puedes vivir con algunas personas que acabas de conocer, cada uno tiene una historia de vida, pero todos tenemos el mismo sueño de vivir uno de los más hermosos momentos de nuestra vida.El primer fin de semana de erasmus paso volando, los primeros paseos por las calles pequeñas e históricas de Toledo, una ciudad antigua, una historia ... Comenzó la facultad. No podía esperar el día, quería descubrir el sistema universitario y no me decepcionó. Conferencias, eventos culturales, movimientos estudiantiles, cada día sucede algo nuevo e interesante. Suerte que tengo clases de 9 am a 8 pm casi todos los días, no me pierdo nada, pero eso, sorprendentemente, me hace feliz.
Tercera semana: Granada, sí, Granada. También he escrito sobre lo feliz que me hace la ciudad soleada, las calles pavimentadas, las ventanas y las puertas con detalles, y la Alhambra no es una fortaleza, es un muro de emociónes. Fue uno de los viajes más hermosos, vi el atardecer más timido en las calles estrechas y dejé que mi alma fuera conquistada por la sonrisa que conocí después del atardecer. Siempre extrañaré Granada, sus calles iluminadas románticamente, el paisaje de la ventana, todo.
Ahora, mi tarta de manzana, un verdadero clafoutis, probablemente ya puedo sacarla del horno...
Kommentare