Străzile pavate, mirosul de mare, nisipul ars. La răsărit am regăsit Italia, cu teamă, cu dor, cu iubire. Am învățat de mică să-mi port sufletul departe, să-i găsesc refugiu, să-l ascund sub o stâncă de la malul mării sau să-l las captiv într-o carte închisă din bibliotecă.
După mai bine de jumătate de an de cursuri online, lucrări de licență, emoții, lacrimi, insomnie, zămbete, încurajări și reușite am susținut admiterea la Master, examenul de Titularizare, m-am mutat într-un alt oraș, iar apoi mi-am făcut bagajul și m-am oprit acolo unde iarna trecută, la început de an, scriam cu creionul pe o hârtie galbuie dorințele de atunci, clipele de acum.
E aproape toamnă, toamna unui an ambiguu, toamna anului în care eu am învățat prețul corect al unei clipe, al unui răsărit, prețul valurilor spumoase de la malul mării și al stelelor care se sting pe cer înainte de lumina dimineții.
Sub soarele arzător de la amiază mă gândeam la tot ceea ce m-a adus astăzi aici, la acel castel din Portugalia în care am cunoscut, în urmă cu doi ani, oameni pe care astăzi îi vizitez traversând munții, cei care astăzi privesc România și o descoperă cu o privire sinceră. Curajul de a pleca în urmă cu doi ani în mobilitatea se studiu Erasmus din Madrid, mi-a schimbat prezentul de atunci, m-a îndepăratat de prăpăstii adânci în care aș fi pășit zâmbind inocent, privită acei oameni-umbră care au fost șterși de lumina puternică a primei dimineți de iubire.
Astăzi mă pierd în noapte pe străzi pavate, înțeleg italiana și încep să o vorbesc puțin, cu bicicleta descopăr ziduri vechi ale unui alt castel și scriu versuri la răsărit, pe malul mării Adriatice.
Astăzi nu am idee cum o să-mi fie viitorul, trăiesc prezentul la care am visat, mă bucur de clipă știind să calculez mai bine prețul unui moment de azi pentru a-l investi în ziua de mâine.
Ca multe alte dintre gândurile Elei și acesta a fost scris într-o suflare pe un șervețel (sau chiar mai multe șervețele) într-un avion care acum aterizează pe Aeroportul din București, noul acasă, de aici de unde începe un nou capitol, cel despre aripi și zbor, despre vers și poezie, cel despre permanență și rabdare, un mise en abyme al întregului volum.
