Mi-ai dăruit o cafea amară
Și zâmbetul tău într-o seară de vară
Mi-ai furat inima pentru o toamnă
Două zile am fost a ta doamnă
Mi-ai furat apusul, pașii, răsăritul
Voiai să pari tu, fericitul...
Am înțeles din prima clipă, la prima privire
Că nu ești și nu vei fi a mea sortire.
M-am oprit din viață câteva clipe,
Ne-am lăsat sufletele să țipe.
Te-am privit în toamna cea târzie
Cum savurai cafeaua ta, iar eu...
melancolie.
(Alexandra-Valentina Ionică, O cafea amară, Noiembrie 2018, Madrid.)