O cafea amară

Mi-ai dăruit o cafea amară

Și zâmbetul tău într-o seară de vară

Mi-ai furat inima pentru o toamnă

Două zile am fost a ta doamnă

Mi-ai furat apusul, pașii, răsăritul

Voiai să pari tu, fericitul...

Am înțeles din prima clipă, la prima privire

Că nu ești și nu vei fi a mea sortire.

M-am oprit din viață câteva clipe,

Ne-am lăsat sufletele să țipe.

Te-am privit în toamna cea târzie

Cum savurai cafeaua ta, iar eu...

melancolie.

(Alexandra-Valentina Ionică, O cafea amară, Noiembrie 2018, Madrid.)