Se uită toți la mine, se miră că sunt mai înaltă decât ei, nu vor să recunoască faptul că am aproape douăzeci de ani și nu se satură de vorbă cu mine. Da, bunicii mei, toți patru, ei au fost acolo mereu și cu bune și cu rele, ei îmi deschid ușa și tot ei se uită din prag atunci când plec, iar printre lacrimi îmi spun mereu ,,să ne mai suni și tu când poți”.
Bunicii mei sunt și ei captivi ai urbanului, mereu am traversat strada ca să ajung la ei, iar dacă aș putea opri timpul...aș alege să îi păstrez cu mine mereu. Sunt norocoasă pentru faptul că i-am cunoscut pe toți, că îi am aproape, copilăria mea nu ar fi fost la fel de colorată fără fiecare dintre ei, dar alături de ei a fost o poveste:
-Ei au fost cu mine în prima zi de școală. Da, eram așa de fericită, mama mă ținea de mână, iar ei mă sorbeau din priviri, mă încurajau să zâmbesc și mă îndemnau să mă așez în prima bancă.
- Bunicul din partea mamei m-a învățat notele muzicale, să merg pe bicicletă, să desenez, el m-a dus prima dată la cinematograf și tot el dansa cu mine în sufragerie, iar apoi ne lăudam la toate petrecerile cu dansul nostru.El m-a dus zi de zi la grădiniță, iar apoi la școală, dar nu rata prima zăpadă, mă punea pe sanie, îmi ținea ghiozdanul în spate, iar drumul spre școală devenea o aventură. Când am crescut mă urmărea printre blocuri ca să fie sigur că vin direct acasă, iar astăzi mă așteaptă, se uită pe geam și cum mă vede că trec pe strada noastră cu castani îmi deschide ușa...
-Bunica din partea mamei, am crescut sub ochii ei, m-a vegheat noapte de noapte, mi-a vindecat fiecare durere și m-a purtat prin toate vacanțele ei. De la ea am învățat să mă dau cu cremă și cu ruj, ea avea grijă să fiu mereu pieptănată și îmi apreta fiecare haină. Mă învăța poezii și să număr în franceză și tot ea mă aștepta cu mâncarea caldă atunci când veneam de la școală, iar astăzi tot ea mă așteptă mereu cu câte ceva cald în cuptor...
-Bunicul din partea tatei, el mă ducea la circ și la toate evenimentele din oraș, iar când am crescut tot cu el mergeam, nu aveam voie singură, dar eu și bunciul aveam secretul nostru, el mă aștepta pe banca din parc, îmi lua apărarea și îmi făcea tooate poftele, iar astazi... aproape nimic nu s-a schimbat. :)
-Bunica din partea tatei, ea mă ducea la ștrand, îmi cumpăra dulciuri și parfum și tot ea s-a amuzat de cele mai nostime etape din copilăria mea. Și astăzi îmi mai povestește cum inventam jocuri și spuneam tot felul de lucruri amuzante, cât eram de emoționată când m-a invitat un coleg la cofetărie și cum aveam o explicație pentru fiecare lucru din jur...
Pentru copilăria mea colorată, dar și pentru amintirile de acum, le mulțumesc lor, bunicilor...
