La un ceai de dimineață pentru amintiri/ Un té por la mañana para los recuerdos

(La versión en español más abajo)

Mi-a fost greu să mai scriu și înca îmi e. Zac în mine rânduri, dar nu am curajul să le arunc pe hârtie. Anul vieții mele, perioada în care m-am ciocnit de mine, dar nu în oglinda, ci în suflet. Anul în care am cunoscut-o pe Ela, anul în care viața mea nu a mai fost un continuu război între eu și mine. Am învățat să trăiesc clipa, să zâmbesc continuu și să povestesc la un ceai mult prea de dimineață. Am învățat să pierd nopți, dar am câștigat dimineți cu îmbrațișări pereche, am învățat să citesc printre rânduri, dar nu am uitat să mă caut printre gânduri, am învățat să te privesc în ochi, să locuiesc la tine în palma, dar am uitat de timp, am uitat că eu fugeam de amintiri. Astăzi scriu pentru amintiri, pentru ieri, azi, mâine, fiecare zi naște noi amintiri pe care am să le mai scriu cândva tot la un ceai de dimineață, dar sub forma unei scrisori trimise spre tine, dincolo de graniță...

Fue difícil para mí escribir, y aún es. Estoy atascada en mis filas, pero no tengo el coraje de lanzarlos en un papel. El año de mi vida, el período en el que me choqué, pero no en el espejo, sino en el alma. El año en que conocí a ELA, el año en que mi vida ya no era una guerra continua entre mí y yo. Aprendí a vivir el momento, a sonreír continuamente y a tomar un té demasiado temprano en la mañana. Aprendí a perder noches, pero gané abrazos por la mañana, aprendí a leer a través de las filas, pero no olvidé mirar a través de mis pensamientos, aprendí a mirar en tus ojos, a vivir en tu palma, pero olvidé. Olvidé que yo estaba huyendo de los recuerdos. Hoy escribo para recuerdos, para ayer, hoy, mañana, cada día surgen nuevos recuerdos que escribiré en algún momento, tomando también un té por la mañana, pero la escribiré en forma de una carta para enviártela a través de la frontera ...