Miros de prăjituri coapte, colindătorii pe scară, masa întinsă în sufragerie, bradul și paharele de cristal. Sănii trase pe derdelușul improvizat în spatele blocului, lumina gălbuie din bucătăria unde bunica repeta cu mine poezia pentru serbare. Ultimul meu Crăciun a fost acum mulți ani, a rămas în casa bunicilor, miroase și acum a chec și portocale, în amintire am păstrat colecția de dulciuri și emoția dimineții de Crăciun când alergam spre bradul împodobit la geam. Am căutat an de an ,,să pun steaua în bradul de acasă”, dar nu am mai regăsit acel sentiment de liniște, a rămas în amintire, în casa bunicilor. Am renunțat de câțiva ani la scrisoarea pentru Moș Crăciun, dar anul acesta i-aș cere puțin mai mult Crăciun, sărbătoare, magie, sentimente, familie, iubire, căldură, acasă. De aici, de dincolo de graniță, de aici sufletul tânjește.
El olor a pasteles horneados, los villancicos en las escaleras, la mesa en el salón, el árbol y los vasos de cristal. Los trineos, la luz amarilla en la cocina donde la abuela repitia conmigo la poesía para la celebración. Mi última Navidad fue hace muchos años, se quedó en la casa de mis abuelos, ahora huele a pasteles y naranjas, y en la memoria guarde la colección de dulces y la emoción de la mañana de Navidad cuando corria hacia el árbol adornado en la ventana. He estado buscando año tras año "poner la estrella en el árbol de la casa", pero no encontré esa sensación de paz, se quedo en la casa de mis abuelos. Hace un par de años que no le escribo a Papá Noel, pero este año le pediría un poco más de Navidad...magía, sentimientos, familia, amor, calidez, hogar. Desde allí, a través de la frontera, el alma la anhela.