Seara mea liniștită de duminică, un ceai cald și cuvintele prietenei mele pe care le aud în amintire: ,,Nici nu realizezi cât ești de norocoasă, tu îți poți alege un ”acasă” oriunde pe hartă”. Eu tocmai ce mă plângeam de faptul că am crescut, ca nu-mi mai e dor de casă, că mă sperie liniștea și fericirea pe care o simt, iar ea a bufnit în râs, dacă ar fi fost lângă mine m-ar fi îmbrățișat, dar m-am bucurat să-i văd și zâmbetul pe ecran.
Așa-i, sunt norocoasă, am călătorit de mică, nu m-am atașat de un loc, de un acasă, dar m-am atașat de oameni și de momente, iar acum aș putea oricând să-mi aleg un ”acasă” pe hartă, dar sufletul meu va reveni mereu ,,în capitala unui judeţu de munte”cum ar fi spus Caragiale.
Ultimele mele zile au fost încărcate de evenimente plăcute, am mers la Ambasadă, acolo unde l-am regăsit pe Eminescu prin versuri traduse în spaniolă, am vizitat vârstnicii la o rezidență din Madrid și am participat la o lecție de iubire și curaj. Județul Vâlcea a fost reprezentat la Campionatul Mondial de Karate WKF de către trei sportivi speciali, cu sindromul Down. Am avut ocazia să-i cunosc pe ei, pe antrenori, pe părinți, dar și pe persoanele din jurul lor, cei care îi ajută și îi sprijină la fiecare pas.
Acești copii au un cromozom în plus, un cromozom al dragostei. Au atâta bunătate în ei, încât ne-ar putea învăța să fim mai iubitori, mai sinceri și mai puri.
Cuvintele sunt de prisos, eu de la ei am învățat să am răbdare și curaj, ani de zile am observat cum ei luptă, cum ne zâmbesc și ne fac ziua mai bună și cum după mult timp ne recunosc pe stradă și ne îmbrățișază. Eu cred că ei sunt adevărații campioni, ei cei care rămân buni într-o lume mai puțin bună...Vă mulțumesc pentru tot, voi mi-ați adus ”acasă”, dar și speranța că putem lăsa lumea puțin mai bună decât am găsit-o, cum? Zâmbește și iubește în fiecare zi, o să-ți placă! :)
