Celui care mi-a dăruit un nume, Valens.

Aș vrea să fiu acum din nou mică fetiță

Să mă mai nască mama, să cadă ometiță.

Aș vrea să plâng iar iarna la noi pe acest pământ

Să am întâia oară acel pur legământ.

Aș vrea să te aleg iarăși pe tine, omul sfânt,

Al meu întotdeauna și primul prin cuvânt.

Mi-aș cerne lacrimi plânse de chin și agonie

Să văd zile și zile de fals și de mândrie.

Aș da și viața asta, a mia, mia oară,

Să te aleg iarăși tată și iar să nu te doară.

Am scris cu suferință, pe foaia de cicoare,

Astăzi am numai scrisul, iar foaia o să zboare...

(Celui care mi-a dăruit un nume, Valens.- Septembrie 2018, poezie din Volumul Acvamarin de Alexandra-Valentina Ionică)