Acel moment, seara, când te uiți la poze, da, acea clipă când realizezi ce minune e viața.
M-am decis să scriu despre cele mai frumoase 18 momente pe care le-am trăit. De ce? Pentru că amintirile ne hrănesc sufletul, ne îndeamnă să nu uităm oamenii și clipele care ne-au dăruit lacrimi de fericire. Mi-a fost foarte greu să aleg 18 momente, au fost cu mult mai multe, dar iată-le:
1) Prima zi de școală. Da, mereu am așteptat cu emoție să înceapă, iar acum nimic nu s-a schimbat...
2) Prima dată când am zburat cu avionul. Eram prin clasa a III-a, m-am jucat tot zborul cu o păpușă, iar doamna din dreapta mea, o femeie în jur de 40-45 de ani, a intrat în jocul meu până la destinatie, iar asta în timp ce mama mă privea uimită, iși făcuse griji că o să fie o experiență grea pentru mine, dar ce avea să fie greu cu adevărat a urmat după ce am coborât din avion :). La cei 8 ani pe care îi aveam, arătam cam așa:
3) Primul an de liceu.Clasa a IX-a a fost unică pentru mine. Pe lângă faptul că am învățat la o școală din Spania, mi-am făcut mulți prieteni, o trupă, am călătorit și am învățat foarte multe...
4) Când am împlinit 16 ani. A fost anul în care m-am bucurat de multe momente frumoase din partea persoanelor din jur. Am avut parte de momente de neuitat alături de oameni speciali pe care îi port și acum în suflet...
5) Voluntariatul pe care l-am făcut în liceu, cele mai frumoase momente, cele mai multe amintiri...
6) Pe scenă. Iubesc să fiu pe scenă. În primară participam la concursuri de teatru, în generală prezentam spectacole, iar în liceu pe ambele :)
7) Atunci când videoclipul meu despre România a apărut pe posturile televiziunii naționale, m-am bucurat să pot apăra public imaginea României.(https://www.antena3.ro/actualitate/romanii-prin-ochii-unei-romance-mandre-263770.html )
8) Când m-am îmbrăcat prima dată în uniformă de cercetaș. Era 24 ianuarie și pentru că am avut o activitate de voluntariat la o clasă primară, eu am profitat de disponibilitatea unei uniforme și mi-am făcut o poză. Momentul când m-am îmbrăcat a fost atât de special încât atunci m-am hotărât să mă înscriu, iar de atunci am rămas îndrăgostită de cercetășie. Poza e chiar din acea zi, 24 ianuarie 2015:
9) Prima tabără. Devenită cercetaș am ajuns la ,,Scoala de Iarnă”, chiar școală pentru mine. Atunci am învățat că pentru un hike de câteva ore prin zăpadă...o pereche de bocanci buni sunt cheia. Bocancii mei erau pentru un fel de iarnă citadină, dar am învățat, acum știu...
10) Cabana Cheia...,,Școala de Alpinism”. Cerul înstelat, crestele munților, ceaiul fiert și sunetul chitării, este si va rămâne tabăra și locul meu preferat...
11) Berlin River Camp, un proeict la care am participat tot în calitate de cercetaș.A fost și prima dată când am plecat singură în altă țară. Nu am fost singură, dar fără adulți, iar eu aveam 17 ani. Ne-am pierdut în Berlin, am cântat la metrou și am dat interviuri, iar eu am sărit in Spree din barcă, dar e prea lungă povestea...a fost distractiv și safe, aproape...:)
12) Erasmus, multe momente frumoase mi-a adus acest program, chiar și acum trăiesc unul. Dar în Valencia a fost cu adevărat special, am văzut pentru prima data o focă, mi-am îndeplinit dorința:
13) Chișinău. O, da, îmi doream mult să merg în dincolo de Prut, iar când am ajuns, pentru un simpozion, am avut parte de cea mai bună gazdă, o familie minunată care mi-a dăruit multe momente pe care nu le voi uita niciodată.
14) Rochia albastră. Am scris și am tot scris despre rochia mea albastră. A fost rochia pe care mi-am comandat-o pentru balul de absolvire, poate că nu a fost cea mai sclipitoare, dar pentru mine a fost cu adevărat specială, frumoasă...Când am terminat grădinița, bunica mi-a ales o rochie albastră cu un accesoriu de flori de gheață, iar când am terminat liceul rochia albastră pe care eu mi-am ales-o avea aceleași flori de gheață, a fost o alegere spontană, întâmplătoare, dar în realitate eu mi-am reproiectat rochia din copliărie, cea de la grădiniță, cea aleasă de bunica pentru mine. Zestrea noastră sunt amintirile noastre, familia noastră, rochia albastră...de atunci și de acum...
15) Majoratul. Peste 100 de persoane mi-au fost alături, familie, prieteni, colegi. A fost cea mai frumoasă zi, seară, dimineață, iar de la ,,bal” am mers direct la școală, era luni și aveam ore de la 8, dar era diferit, aveam 18 ani...
16) Am intrat la facultate/facultăți.După bac, după o vară fără pauză, a urmat admiterea. La sociologie eram deja admisă printr-un concurs la care participasem în liceu, am intrat apoi și la istorie, dar nu am dat pentru că voiam să fac istorie. În generală materia mea preferată era istoria, am avut o profesoară care m-a făcut să iubesc să învăț, iar atunci, dupa ce luasem locul al III-lea la Olimpiada Națională de Istorie, mi-am promis mie că voi da la această facultate, zis și făcut. Am preferat însă să-mi urmez visul, am dat admitere la psihologie, iar astăzi sunt studentă la două facultăți: sociologie și psihologie.
17) Lansarea cărții ,,Dincolo de graniță”. În această carte sunt 19 ani de trăiri și depărtări, iar pentru mine lansarea fost un vis devenit realitate, ce-am simțit nu pot descrie nici până acum în cuvinte. Sunt câteva momente în viață când nu mai putem reacționa, pentru mine 16 ianuarie 2018 a fost acel moment. Cu o sală plină de oameni de toate vârstele care stăteau și în picioare, cu peste 150 de semnături și alte sute de lacrimi și mulțumiri, cu un moment de aur m-am ales atunci.
18) Primul an de facultate. Oraș nou, prieteni noi, sesiune dublă și un final de zece. Am cunoscut oameni minunați, am învățat să învăț la dublu, am devenit reprezentant de an, am obținut o bursă de studiu Erasmus+ pentru anul al II-lea și un premiu Excellentia...într-un an.
Comentarios