,, (mama) mi-a suflat în gene ca să crească în loc de aripi și să pot vedea dincolo de trup, sufletul omului." - ,,Dincolo de granita" de Alexandra-Valentina Ionică
Mama, a fost, este și va rămâne cea mai importantă persoană din viața mea. Ei îi mulțumesc în fiecare clipă pentru ceea ce sunt astăzi, chiar și acum, mulțumesc mamă! Desigur, nici pe noi nu ne-a ocolit ,,conflictul între generații'' dar l-am rezolvat repede, ceaiul are efect calmant, apoi a fost problema distanței, am găsit și pentru asta o soluție, dar acum ne rămâne timpul, el e tot mai puțin, pe ăsta îl rezolvăm mai greu, dar tot ne sunăm de câteva ori pe zi. În ciuda relației foarte apropiate pe care o avem, mama, m-a învățat să fiu foarte independentă. Uneori mi s-a părut exigentă, dar nu era, chiar dacă nu mă ducea la toate antrenamentele de baschet sau nu mă însoțea la toate cursurile pe care le făceam la Palatul Copiilor, ea era umbra mea, dar nu-mi spunea, mă lasa să învăț să mă descurc singură, să fiu independentă. Mi se pare cea mai grea lecție pe care un părinte trebuie sa i-o ''predea'' copilului, mulți o amână din iubire, din protecție, ea nu a făcut-o. La început mi se părea dificil, "cum adică m-ai dus când m-am înscris, iar acum trebuie să merg singură?". Apoi am înțeles și mi-a plăcut, ea știa mereu ce fac, îi povesteam cum mă descurcam în nu știu ce situație, iar asta îmi dădea o senzație de libertate și de încredere, simțeam că ea are încredere în mine. Nu realizam atunci, dar toate acele lucruri aveau să fie câte o cărămidă pusă la puterea pe care o am astăzi să fiu singură, să mă descurc, fără să am o "carte de vizită" dată de acasă, sa fiu eu. Cred că ei i-a fost mai greu decât mi-a fost mie, dar am câștigat amândouă, am câștigat încredere, eu să pot apela mereu la sfatul mamei, iar ea să știe că indiferent ce se va întâmpla...pot răzbi. Independența a fost cea mai grea și cea mai importantă lecție, dar nu a fost singura, ce am mai învățat de la mama? Multe, poate că sunt lucruri pe care nici nu stiu că le-am învățat, dar iată câteva:
-Să zâmbesc indiferent cât îmi e de greu. Chiar este greu, dar zâmbetul m-a salvat din multe situații dificile, dar m-a și ajutat să înțeleg că puterea de a zâmbi e în primul rând medicament pentru tine, pentru puterea ta de a merge mai departe, mama nu mi-a spus asta, dar mereu m-a încurajat să zâmbesc, iar oamenii mă întreabă de ce, pentru că zâmbetul este singura armă pe care noi, oamenii, ar trebui să o folosim pentru...oameni. Dacă îi oferi unui om un zâmbet, îi oferi putere și încredere. :)
- De la mama am învățat că e mai frumos să oferi, iar dacă primești, să dai și tu mai departe. Aici e o definiție ascunsă a voluntariatului, iar mama a fost un mentor foarte bun, am început să fac asta de când eram foarte mică, iar pentru mine ,,a oferi" a devenit ceva natural, necesar.
-Să nu-mi setez limite, dar să am obiective.Lecția asta a început de la clasicul ,,nu exista nu pot, exista nu vreau". Așa am învățat să-mi ating obiectivele, așa am învățat să nu mă conformez cu limite, iar astăzi mi-e foarte greu să spun că mă mulțumesc cu ce am reușit și imi doresc să fac tot ceea ce pot pentru mine, pentru ceea ce-mi doresc.
-Pasiune în tot și toate, asta a fost lecția mea preferată. De la mama am învățat că tot ceea ce faci trebuie să fie din pasiune, iar atunci cand nu te regăsești într-o meserie sau într-o activitate trebuie să încerci ceva mai bun pentru tine. Nu este despre a renunța, este despre a fi fericit cu ceea ce faci, despre a face bine ceea ce ai ales, despre pasiune și dăruire.
-Să fiu sinceră. M-a îndemnat întodeauna să țin cu dreptatea, poate am pierdut de multe ori în fața oamenilor, dar am câștigat în fața vieții, am fost poate prea serioasă și am pierdut prieteni, dar am realizat că dacă ar fi fost prieteni, adevărul, sinceritatea nu puteau să fie o problemă. Mama m-a învățat că ,,dacă minți, pe tine te minți"- astăzi sunt sinceră cu mine.
-Să sun acasă, să sun atunci când sunt departe, să sunt atunci când iubesc, să sun pur și simplu. Aici e despre loialitate, despre cum să nu îți setezi bariere în familie, despre cum să comunici din și pentru iubire.
-Să înot, la propiu si la figurat. Să fiu pregătită oricând să înot pentru a trece prin perioade grele, să nu fug de responsabilități și să iau decizii echilibrate. Când m-a învățat să înot mi-a spus că dacă stau relaxată, voi pluti mai ușor, iar astăzi realizez că acest principiu se aplică și în viață.
-Să-mi fac timp pentru mine.Suntem la capitolul ăsta acum, mai am de învățat cum să trăiesc clipa, cum să am puțin timp pentru mine, dar am mai spus, eu nu am timp, am timpuri.
Am învățat de la mama să fiu eu, liberă, naturală, spontană și să nu îmi uit nociodată trecutul. Astăzi zâmbesc indiferent cât ar fi de greu și îmi doresc să pot învăța mereu de la mama...
Comentarios